RO/
Magyar
La nivel mondial, una din patru persoane suferă de alergie respiratorie, de cele mai multe ori aceasta fiind declanșată de acarieni. Alergia la acarienii de praf este cronică și durează tot timpul anului. Ea se manifestă cu precădere toamna și iarna, când aerisim mai puțin încăperile dar nici vara nu este de neglijat, atunci când mediul cald și umed le este atât de prielnic acarienilor.
În schimb, în mediile reci, uscate și la altitudini mari, acarienii nu rezistă sau sunt reduși ca număr. Este recomandat ca persoanele alergice să petreacă cât mai mult timp la munte, la altitudini mari unde pot scăpa temporar de simptome.
Cum recunoaștem alergia la acarieni
Persoanele alergice strănută des și repetitiv, mai ales dimineața, au nasul înfundat, rinoree, mâncărimi de ochi și senzație de gădilătură în cerul gurii și în gât. Pot prezenta eczeme pe corp sau se confruntă cu stare de oboseală intensă.
Rinita alergică, dermatita atopică și astmul bronșic pot avea la bază alergia la acarieni. Aceste alergii sunt provocate de proteinele prezente în excrementele și cadavrele acarienilor de praf. Chiar și după moartea lor, ne dau dureri de cap, la propriu.
Unde le place să trăiasca
La fel ca noi, preferă să petreacă timp în pat. Se ascund în perne, pilote și saltele unde gasesc un mediu propice pentru înmulțire rapidă.
Este greu de crezut că un gram de praf poate să conțină 20.000 acarieni. Aceste organisme microscopice se hrănesc cu resturile de piele umană. Numai 0.25 g de scuame de piele sunt suficiente pentru a hrăni câteva milioane de acarieni timp de 3 luni. Rămânând la cifre, o saltea poate să conțină 2 milioane de acarieni iar după primul an de folosire a unei perne, 10% din greutatea ei este compusă din acești păianjeni microscopici și reziduurile lor.
Vestea bună este că putem să reducem în mod semnificativ numărul lor și să le blocăm accesul către tractul respirator. Cea mai eficientă soluție este să îi captăm în interiorul pernelor, pilotelor și saltelelor prin folosirea unor huse speciale antiacarieni. Aceste huse, țesute foarte dens, care se pun sub așternut și se închid etanș, îi împiedică să ajungă la suprafață dar împiedică și hrana lor – pielea umană descuamată – să ajungă la ei.
În schimb, în praful din aer și pe suprafețele dure din casă, aceștia nu rezistă. Îi putem inhala doar când facem curățenie și când dormim.
Alte tipuri de acarieni
Acarienii de pe piele
Pe lângă acarienii din materialele texile, există o specie de acarieni, Demodex, care preferă să locuiască pe pielea omului, hrănindu-se cu sebumul și cu foliculii de păr, gene și sprâncene. Sunt acarieni invizibili ochiului liber și afectează între 10 și 20% din populație, mai ales din rândul adulților. Acești acarieni sunt greu de înlăturat. Singurul care poate să îi controleze, este sistemul nostru imunitar. Tot ei ar putea fi responsabili de rozacee (roșeața pielii), o boală cronică ce afectează între 5 și 20% din populație. Potrivit unui studiu american, 100% dintre adulții cu vârsta peste 18 ani sunt gazdele a cel puțin uneia dintre cele două specii existente de Demodex.
Acarienii de stocare
Anumite persoane, nu scapă nici în afara casei de alergia la acarieni. În acest caz, este vorba de acarienii de stocare, responsabili de alergiile profesionale, întâlnite la fermieri, agricultori și brutari. Acești acarieni se hrănesc cu fân, paie și diferite semințe și grâne.
Sindromul “clătitei”
Chiar dacă acarienilor le place mediul întunecat și umed din perne, pilote și saltele, există un anumit tip de acarieni, Thyreophagus entomophagus, care se ascund în făinuri, mai ales în cele depozitate timp îndelungat. Persoane sensibile la acarienii din praful de casă pot dezvolta o reacție alergică severă atunci când mănâncă alimente contaminate cu acest tip de acarieni.
Alergii încrucișate
Există cazuri în care persoanele alergice la acarieni dezvoltă și alte alergii respiratorii sau chiar alimentare. Este vorba de reactivitate alergică încrucișată și apare atunci când sistemul imunitar al organismului identifică proteinele sau componentele diferitelor substanțe ca fiind similare structural cu cele ale proteinei din acarieni, declanșând astfel un răspuns alergic (de exemplu, la crustacee sau moluște).
Viața alături de acarieni nu este ușoară pentru cei alergici dar există tratamente care reduc simptomele și țin sub control alergia. La recomandarea medicului, se pot folosi antihistaminice, decongestionante și corticosteroizi nazali, cu efect temporar.
Pe termen lung, se poate recurge la imunoterapie prin desensibilizarea la alergen. Variantele ar putea fi injectii subcutanate, tablete sublinguale dar si tratamente homeopate.