RO/
Magyar
În funcție de modul de pătrundere a alergenilor în organism, alergiile sunt de mai multe feluri:
- alimentare (arahide, soia, crustacee, lapte, ouă, grâu, căpșuni),
- la medicamente (penicilină, sulfamide)
- respiratorii (polen, praf de casă, mucegaiuri, păr de animale)
- de contact (latex)
- la insecte (veninuri de albină și de viespe)
Identificarea alergenilor se face prin două metode: teste cutanate și teste de sânge. În urma acestor teste, se pot lua măsuri pentru gestionarea alergiei.
Testele cutanate
Testul prick: se folosește un dispozitiv pentru a zgâria și a perfora ușor pielea de pe antebraț, apoi se picură alergen pe această zonă. Lichidul intră în piele iar în cazul unei alergii, după aproximativ 15-30 minute, apar reacții în acel loc, precum roșeață, pete rotunde umflate, ca o mușcătură de țânțar. Acest test verifică alergiile respiratorii (la polen, păr de animale, mucegaiuri, acarieni), alimentare și la penicilină.
Testul intradermic (IDR): în cazul în care testele prick sunt negative sau neconcludente, se injectează cantități mici de alergen în stratul exern al pielii (epidermă). Acest test verifică dacă există alergii la iritanții din aer, la penicilină și înțepături de insecte.
Testul prick și cel intradermic verifică alergiile imediate care manifestă o reacție pe piele în maximum 30 de minute de la plasarea alergenului.
Testul patch: determină cauza dermatitei de contact. Se plasează picături de alergen pe pielea brațului sau pe spate și se acoperă zona cu un plasture, sau se poate aplica un plasture special care conține deja alergen. Acest plasture se ține pe piele 48 de ore, după care medicul specialist verifică dacă există erupție cutanată sau o altă reacție.
Testul patch verifică o alergie întârziată. Pacientul va purta plasturele 48 de ore, având grijă să nu îl ude, și va reveni la cabinet pentru evaluare.
Testul de sânge (IgE): proba de sânge se trimite la laborator unde se adaugă alergeni și se măsoare nivelul de anticorpi IgE.
Există cazuri în care testele cutanate nu sunt recomandate. Doar medicul specialist alergolog poate decide ce fel de test este potrivit pacientului și va oferi îndrumare pentru pregătirea în vederea testării.
Rezultatele testelor
Testele pot fi negative sau pozitive.
Negativ: pacientul nu este alergic la substanța respectivă. Se întâmplă rar să se obțină un rezultat fals negativ (incorect), ceea ce presupune că testul arată că pacientul nu are o alergie în timp ce ea de fapt există.
Pozitiv: pacientul este alergic la o anumită substanță. Insă chiar și atunci când testele sunt corecte și arată că pacientul are o alergie, nu înseamnă in mod obligatoriu că pacientul va reacționa la acel alergen.
Este posibil să existe și un rezultat fals pozitiv (în special în urma unui test de sânge). Testul arată că pacientul are o alergie însă, în realitate, ea nu există.
Ce se întâmplă în urma depistării unei alergii?
În funcție de alergie, medicul poate recomanda unul sau mai mulți dintre acești pași:
• Minimizarea expunerii la alergeni – este primul și cel mai important pas.
Persoanele alergice la polen vor evita plimbările în zone cu polen, vor folosi aerul condiționat în locul aerisirii încăperilor; cei alergici la acarienii din praful de casă vor folosi huse de pat antiacarieni, cei sensibili la părul de animale, vor evita contactul cu animăluțele de companie. Alergiile alimentare sunt mult mai severe, pacientul va trebui să renunțe imediat la alimentul alergen.
• Folosirea medicamentele pentru ameliorarea simptomelor: antihistaminice, decongestionante, corticosteroizi, imunomodulatori pentru dermatita atopică.
• Imunoterapia prin vaccin sau medicamente. Deși acest tratament dureaza între 3 și 5 ani, este singurul cu beneficii pe termen lung deoarece echilibrează sistemul imunitar, îl “învață” să tolereze alergenul și să nu îl mai considere inamic.
• În cazuri de alergii severe cu riscul apariției unui șoc anafilactic, pacientul va avea la el o injecție cu adrenalină. Există stilourile injectoare destinate administrării imediate la pacienții care prezintă un risc crescut de anafilaxie, inclusiv persoanelor cu antecedente de reacții anafilactice.
În cazul simptomelor specifice alergiilor, se recomandă vizita la un medic alergolog, care, pe baza informațiilor asupra istoricului medical al pacientului și al familiei acestuia și în urma testelor specifice efectuate, va fi singurul în măsură să ofere un diagnostic corect, urmat de tratament.